Regia de film e o meserie tânără: abia dacă are un secol de existenţă, timp în care şi-a dezvăluit o serie de paradoxuri – inclusiv acela al perisabilităţii talentului. Statistic vorbind, în comparaţie alte domenii artistice, cum ar fi poezia, proza, muzica, artele plastice, regisorii de film par relativ mai predispuşi deteriorării profesionale mai mult sau mai puţin graduale. Unii debutează cu câte o capodoperă (Truffaut, Lelouch, Polanski, Orson Welles), pe care nu şi-o vor mai egala niciodată (un alt paradox al regiei – dat fiind că, prin natura ei complexă, bazată masiv pe maturitate şi experienţă, ar părea să predispună mai degrabă tocmai unei evoluţii inverse, în mod firesc pozitiv-progresive). Vizionare placuta. Optiunea in Romana